Prezentare
Cea mai importantă perioadă pentru dezvoltarea creierului o reprezintă primele 1000 de zile de viață, când se formează 80% din legăturile neuronale. Dovezile neuroștiințelor sunt copleșitoare în ceea ce privește impactul experiențelor pozitive din copilăria timpurie pentru dezvoltarea viitorului adult.
Copiii se dezvoltă la adevăratul lor potențial atunci când se simt fericiți și siguri de întreaga dragoste a adulților.
Prezentare Video
Dezvoltarea Timpurie
Dezvoltarea timpurie a copilului este un concept integrativ, prin care îngrijirea copilului mic include sănătatea, educația, nutriția, protecția, parentalitatea.
Primele studii asupra copiilor mici au început încă înainte de al Doilea Război Mondial și, aici este de amintit Rene Spitz, care a studiat bebelușii spitalizați și despărțiți de mame. Arnold Gessel, studiază dezvoltarea copilului de la naștere și lansează primele teorii ale neuroștiințelor, la fel ca John Bowlby în studiile lui despre interacțiunile bebelușului cu mama/adultul care îl îngrijește și relația de atașament, dar și consecințele lipsei atașamentului sau a pierderii relației de atașament.
Tot în această perioadă încep și primele studii asupra dezvoltării creierului copilului și a teoriilor neuroștiințelor, în parte datorate dezvoltării tehnologiilor imagistice, care obiectivează ipoteze deja existente, cum ar fi structurarea psihologică în contextul formării structurilor neuronale. Structuri neuronale care sunt direct influențate de calitatea interacțiunii copilului cu mediul său și, mai ales, cu adultul cel mai apropiat.
Tot în această perioadă încep și primele studii asupra dezvoltării creierului copilului și a teoriilor neuroștiințelor, în parte datorate dezvoltării tehnologiilor imagistice, care obiectivează ipoteze deja existente, cum ar fi structurarea psihologică în contextul formării structurilor neuronale. Structuri neuronale care sunt direct influențate de calitatea interacțiunii copilului cu mediul său și, mai ales, cu adultul cel mai apropiat.
Astfel principiile dezvoltării copilului sunt susținute de cercetările neuroștiințelor:
- Dezvoltarea se desfășoară în secvențe predictibile specifice fiecărui copil: fizic, senzorial, socio-emoțional, cognitiv. Cunoașterea secvențelor facilitează înțelegerea reala a evoluției copilului și duce la schițarea unor așteptări obiective.
- Dezvoltarea este integrală și unitară. Fiecare domeniu este dependent de celelalte pentru a se armoniza în totalitate (precum o simfonie cântată de fiecare instrument în acord cu toate celelalte).
- Dezvoltarea este reciprocă.
- Dezvoltarea se desfășoară în context social. Interacțiunile de calitate ale copilului cu adultul care îl îngrijește susțin formarea relației de atașament.
- Importanța esențială a relației de atașament. Acest principiu este evident mai ales în primii 3 ani de viață, considerați esențiali în devenirea fiecărei persoane.
